Ce este ambliopia (ochiul leneș)?
Ambliopia (ochiul leneș) este o afecțiune în care un ochi are o capacitate vizuală mai scăzută decât limitele normale sau decât celălalt ochi, fără niciun defect structural al ochiului sau al nervului optic. Vederea este un simț care se dobândește de la naștere. Pe măsură ce creierul se dezvoltă, se dezvoltă și capacitatea de a vedea, iar vederea mai detaliată se învață.
Dacă în acest proces de dezvoltare există o afecțiune care interferează cu capacitatea de a vedea, de exemplu un ochi are o dioptrie mai mare decât celălalt, vederea la acel ochi poate fi mai încețoșată. Acest lucru poate duce la problema
ochiului leneș.
Care sunt cauzele ochiului leneș?
Atunci când
ochiul leneș este neglijat, poate duce la o scădere rapidă a acuității vizuale, la pierderea capacității de a vedea cu ambii ochi împreună și la dificultăți în percepția adâncimii.
Deoarece se dezvoltă de obicei în copilărie, este destul de dificil ca persoana să își dea seama singură.
Strabismul, cum este cunoscut în termeni medicali, este recunoscut ca una dintre cele mai frecvente
cauze ale ochiului leneș.
Strabismul
Devierea unui ochi se numește strabism. Ea face ca cei doi ochi să își piardă paralelismul unul față de celălalt. Fiecare ochi are șase mușchi extraoculari. Lipsa sau excesul de forță al unuia sau al mai multor dintre acești mușchi poate duce la strabism. În timp ce un ochi privește drept înainte, celălalt poate devia spre interior, spre exterior, în sus sau în jos
În unele cazuri, strabismul poate fi întâlnit la ambii ochi. Devierea ochilor poate fi permanentă sau temporară, în funcție de cauza strabismului. Strabismul nu are o singură cauză. El poate apărea din cauza unor factori diferiți. Diagnosticul precoce are o mare importanță în tratamentul strabismului.
Cataracta
Ochiul leneș poate fi cauzat și de această afecțiune.
Cataracta, care poate fi prezentă de la naștere, este o cauză posibilă a ochiului leneș. Atunci când este prezentă de la naștere, cataracta poate avea un efect suficient de timpuriu pentru a provoca ochi leneș. În acest caz, tratamentul trebuie început imediat.
Viciile de refracție
Atunci când
viciile de refracție precum
miopia, hipermetropia și
astigmatismul prezintă o diferență semnificativă la un ochi față de celălalt, acest lucru poate duce la ochi leneș. În acest caz, este important ca ochiul leneș să fie prevenit sau tratat.
Simptomele ochiului leneș
Simptomele ochiului leneș se pot manifesta în moduri diferite. Atunci când boala nu este tratată, se pot observa o scădere rapidă a acuității vizuale, pierderea vederii binoculare (folosirea ambilor ochi împreună) și dificultatea de a percepe profunzimea câmpului vizual.
Deoarece boala apare în copilărie, începând după naștere, este dificil ca persoana să o recunoască singură. Adesea nu dă simptome, iar copilul nu o observă, de aceea se recomandă cel puțin un consult oftalmologic între vârstele de 3 și 5 ani. Tratamentul dă cele mai bune rezultate înainte de vârsta de 7-8 ani. Este esențial ca familia să fie atentă la recunoașterea semnelor. Controalele regulate ajută la stabilirea unui diagnostic precoce.
Printre
simptomele ochiului leneș se numără pierderea vederii care nu se ameliorează în ciuda purtării ochelarilor. Poate fi însoțit de strabism, care poate fi totodată și una dintre cauzele sale.
Tratamentul ochiului leneș
În prezent,
ochiul leneș apare în medie la 3 la sută din totalul populației lumii.
Tratamentul ochiului leneș este cel mai eficient înainte de vârsta de 7-8 ani; poate fi încercat și la copiii mai mari. Astfel, rata de succes poate fi crescută prin tratamentul precoce.
Pentru tratament, se tratează mai întâi boala care cauzează problema. Dacă ochiul leneș este cauzat de cataractă, strabism sau de o problemă a pleoapei, aceste probleme pot fi rezolvate prin intervenție. În afara acestor opțiuni nu există o intervenție chirurgicală.
Dacă este nevoie de tratament cu ochelari, acesta se aplică. Apoi se începe terapia prin ocluzie (acoperirea ochiului). Scopul este îmbunătățirea vederii prin obligarea ochiului mai slab să fie folosit. Astfel, ochiul care vede bine este acoperit cu un plasture adeziv, iar ochiul leneș este pus să lucreze. La sfârșitul perioadei calculate la începutul tratamentului, acuitatea vizuală crește.