Glaucomul (tensiunea oculară crescută)

Ce este glaucomul?

Glaucomul este o boală gravă care poate duce la pierderea vederii prin afectarea nervului optic, ca urmare a presiunii intraoculare crescute în mod cronic. Cel mai frecvent tip de glaucom este glaucomul cu unghi deschis, care are o evoluție lungă și insidioasă. Glaucomul cu unghi deschis reprezintă 85-90% din totalul pacienților cu glaucom și de obicei nu provoacă simptome. În schimb, în glaucomul acut prin închiderea unghiului, mai puțin frecvent, tensiunea oculară a pacientului crește brusc la valori foarte mari, provocând durere oculară puternică, durere de cap, vărsături, greață și înroșirea pronunțată a ochiului. Aceasta este o urgență și o afecțiune foarte gravă. Este ușor de recunoscut de către medicii oftalmologi.

Răspunsul la tratamentul intensiv este imediat. Tratamentul este chirurgical (clasic sau cu laser). În plus, pacienții cu risc de închidere a unghiului pot fi identificați cu ușurință din timp și se pot lua măsuri de prevenție. Există și un tip rar, numit glaucom secundar. În acest caz, presiunea din interiorul ochiului crește ca urmare a unei alte boli oculare (cataractă, traumatism, inflamație intraoculară, hemoragie intraoculară). Tratamentul vizează atât tensiunea oculară crescută, cât și boala de bază. În ochiul uman se produce continuu un lichid care hrănește țesuturile intraoculare; acesta părăsește ochiul prin canalele oculare și trece în circulația sanguină. Dacă în aceste canale de drenaj există o îngustare, o aderență sau un blocaj, scurgerea lichidului încetinește și presiunea din interiorul ochiului crește.

Între ce valori ar trebui să fie tensiunea oculară?

În mod normal, tensiunea oculară este între 10 și 21 mm Hg; peste 21 este considerată crescută și impune o evaluare pentru glaucom. Când tensiunea oculară este între 25 și 40 mm Hg, de obicei nu dă simptome, astfel că este descoperită întâmplător în timpul unui consult oftalmologic. Uneori pot apărea acuze precum durerea și vederea încețoșată. Apare de obicei după vârsta de 40 de ani, dar poate apărea chiar și la sugari. 2-3 din fiecare 100 de persoane peste 40 de ani au tensiune oculară crescută. Tensiunea oculară crescută deteriorează în timp nervii și țesuturile ochiului, scade vederea și poate duce la orbire. Nu are legătură cu alimentația. În unele familii este frecventă pe cale ereditară. Persoanele cu antecedente familiale de glaucom trebuie să fie mai atente. Este mai frecventă în miopia mare (peste 5 dioptrii) și în hipermetropia mare (3 dioptrii și peste). Pentru diagnostic, tensiunea oculară se măsoară de mai multe ori și se evaluează. Se efectuează investigații precum câmpul vizual și topografia nervului optic. Persoanele cu tensiunea oculară peste 21 mm Hg trebuie controlate mai des. Dacă tensiunea oculară nu este tratată, pacientul nu își poate vedea împrejurimile, chiar dacă vede locul spre care privește. Este posibil să nu recunoască persoanele sau mașinile care se apropie din dreapta sau din stânga. În tratament se aplică picături o dată sau de mai multe ori pe zi. Uneori se efectuează tratament cu laser. Dacă acestea nu reduc tensiunea oculară și nu previn afectarea, se recurge la operație. Deoarece glaucomul nu dă multe simptome și poate duce la orbire, este important să mergeți la consulturi oftalmologice periodice.

Care sunt cauzele și simptomele glaucomului?

Glaucomul cu unghi deschis, care este insidios sau nu dă niciun simptom dacă nu este avansat, este diagnosticat de obicei prin măsurarea tensiunii oculare, ca parte a unui consult de rutină, la pacienții care se prezintă cu acuze legate de vederea de aproape. Tensiunea oculară crescută este o constatare suspectă în diagnostic și în măsurători; totuși, decizia nu se poate lua doar pe baza ei. Aceasta deoarece există pacienți care au afectare a nervului optic deși tensiunea oculară le este scăzută și există, de asemenea, pacienți care nu prezintă afectare nervoasă deși tensiunea oculară le este măsurată crescută.

Afectarea vizuală poate fi depistată prin diverse metode. La consult, nervul optic poate fi examinat cu aparate precum biomicroscopul direct și pot fi depistate semne de afectare. În cazurile suspecte se pot face fotografii ale fundului de ochi. În plus, OCT (tomografia în coerență optică) și analiza fibrelor nervoase pot depista la nivel microscopic afectarea nervului optic și a fibrelor nervoase din jur. Examinarea câmpului vizual este obligatorie. Aceasta este un test funcțional și foarte valoros, care ne arată ca pe o hartă zonele ochiului cu pierderi de câmp vizual. 90% dintre pacienți au peste 40 de ani. Riscul de glaucom este de 10 ori mai mare la pacienții cu predispoziție genetică. De aceea, tensiunea oculară trebuie măsurată la orice vârstă în cadrul consultului obișnuit. Pentru a recunoaște această boală și a o diagnostica din timp, după vârsta de 40 de ani se recomandă un consult oftalmologic anual. Dacă boala are o evoluție insidioasă și este lăsată în voia ei, adică dacă nu este diagnosticată și nu este tratată niciodată, provoacă în 10-12 ani afectarea vederii până la pierderea completă chiar și a percepției luminii. Uneori duce chiar la îndepărtarea chirurgicală a ochiului.

Glaucomul se poate trata?

Glaucomul este o boală care se poate trata. Mai ales dacă este diagnosticat din timp, acest lucru este și mai ușor. Când diagnosticul este pus târziu, ochiul este distrus din cauza anilor de tensiune oculară crescută, iar rezistența lui scade. Chiar dacă tensiunea oculară scade, pierderile de câmp vizual continuă și uneori ochiul nu poate fi salvat nici cu tratament maxim. De aceea, în această boală este foarte important ca, după diagnosticul precoce, să respectați tratamentul, adică să folosiți picăturile în mod regulat și să veniți la controale.

Tratamentul glaucomului

Glaucomul poate fi tratat în trei moduri diferite:

• Medicamentos
• Cu laser
• Prin operație

Tratamentul medicamentos: În tratamentul glaucomului există multe picături care acționează prin mecanisme diferite. Se încearcă reducerea presiunii intraoculare cu un singur medicament. Dacă nu este suficient, se adaugă o a doua picătură. Dacă tensiunea oculară tot nu scade, se adaugă a treia picătură sau se folosesc alte metode de tratament. Tratamentul cu laser: Tratamentul cu laser poate fi folosit ca prim tratament sau în completarea picăturilor și este, de asemenea, o opțiune înaintea operației la pacienții care nu răspund suficient la tratamentul medicamentos. Tratamentul cu laser poate aduce la valori normale presiunile intraoculare care nu sunt foarte mari și poate reduce în siguranță medicația la pacienții pentru care administrarea medicamentelor prezintă riscuri. Durata efectului este de obicei de 2-3 ani. După aceea, presiunea intraoculară poate crește din nou. Operația: Dacă la pacientul cu glaucom au fost încercate toate metodele posibile, dar presiunea nu poate fi redusă sau pierderea câmpului vizual continuă, operația este obligatorie. Operația de glaucom se efectuează sub anestezie locală, cu excepția cazului în care pacientul este copil. Pentru diagnosticul precoce este necesar un consult oftalmologic periodic, o dată pe an.

Chirurgia minim invazivă în tratamentul glaucomului

Scopul chirurgiei minim invazive a glaucomului, o opțiune nouă în tratamentul glaucomului, este prevenirea sau reducerea afectării nervului optic cauzate de glaucom. Astăzi, cea mai frecventă operație pentru tratamentul glaucomului este trabeculectomia. Această operație este considerată o intervenție chirurgicală majoră pentru ochi. Deși această operație reduce eficient presiunea intraoculară, după operație pot apărea unele complicații nedorite.

În ultimii ani a fost dezvoltată o tehnică de chirurgie minim invazivă a glaucomului. Cu această tehnică, presiunea intraoculară este redusă eficient, iar complicațiile postoperatorii sunt considerabil mai puține. În această tehnică, efectuată sub anestezie locală, nu se pun fire de sutură la ochi. Procedura durează 20-30 de minute. Ochiul rămâne închis cu un pansament timp de o zi. După o zi, pacientul se poate întoarce la viața de zi cu zi. Picăturile pentru vindecare trebuie folosite timp de o lună. După operație, mulți pacienți nu mai au nevoie de picăturile folosite în tratamentul glaucomului. La ceilalți, numărul de picături folosite scade de obicei. Această tehnică poate fi aplicată singură sau în combinație cu operația de cataractă. Căror pacienți le recomandăm această operație?

• Pacienților a căror presiune intraoculară nu scade la un nivel sigur în ciuda medicației maxime.
• Pacienților care dezvoltă efecte secundare (alergii etc.) din cauza picăturilor pe care le folosesc.
• Pacienților care nu își pot aplica picăturile pentru tratamentul glaucomului.

Cât costă tratamentul glaucomului?

Prețurile tratamentului glaucomului variază în funcție de cauza de bază, de examinările speciale și de măsurătorile detaliate care trebuie făcute ochiului dumneavoastră, în funcție de operația care urmează să fie efectuată. Planul de tratament stabilit de medicul nostru specialist oftalmolog pe baza rezultatelor examinării detaliate poate diferi de la o persoană la alta.