Care ar trebui să fie tensiunea oculară?

Tensiunea oculară, adică presiunea intraoculară, este presiunea exercitată de lichidul din interiorul ochiului. Tensiunea oculară are un rol foarte important în păstrarea structurii ochiului. O modificare a presiunii intraoculare poate afecta nervul optic într-o măsură mai mare sau mai mică și poate duce la glaucom. Presiunea ridicată din interiorul ochiului afectează nervul optic și poate duce astfel la pierderea permanentă a vederii, cel mai periculos simptom al glaucomului. Acest text prezintă în detaliu valorile normale ale tensiunii oculare, ce pot provoca valorile ridicate și cele scăzute, factorii de risc și afecțiunile implicate, simptomele și tratamentele.

Ce este tensiunea oculară?

Glaucomul este o afecțiune insidioasă. O persoană poate să nu își dea seama că o are, deoarece începe cu o pierdere treptată a vederii. Până când glaucomul este observat, poate provoca deja o pierdere ireversibilă a vederii; de aceea, diagnosticul timpuriu este esențial. Din punct de vedere medical, ochiul conține un lichid transparent numit umoare apoasă. Aceasta este produsă în mod regulat în segmentul anterior al ochiului și drenată prin canalele din interiorul lui. Presiunea intraoculară este menținută prin echilibrul dintre producția de umoare apoasă și drenarea ei prin aceste canale. Dacă acest echilibru este perturbat și lichidul nu poate fi drenat corespunzător prin canalele mici, tensiunea oculară crește. Tensiunea oculară normală păstrează forma și funcția globului ocular și previne lezarea ochiului. Dacă presiunea crește prea mult, apasă pe nervul optic, ceea ce poate afecta celulele nervoase care ne permit să vedem. Dacă această afectare nu este tratată, poate duce la pierderea ireversibilă a vederii. Presiunea intraoculară nu ar trebui să fie mai mică de 10 mmHg sau mai mare de 21 mmHg. Se preferă o valoare sub 21 mmHg. O valoare peste 21 mmHg este considerată ridicată și impune o evaluare pentru glaucom, deși anumiți factori pot crește valoarea măsurată. Acolo unde corneea este mai groasă decât normal, tensiunea oculară poate apărea ridicată la măsurare. În general, presiunea intraoculară nu scade sub 10 mmHg, deși uneori se întâlnesc valori de 6 mmHg. O scădere atât de mare poate indica faptul că lichidul din interiorul ochiului nu este produs în cantitate suficientă sau că există o problemă legată de integritatea ochiului. O presiune intraoculară de peste 21 mmHg înseamnă că tensiunea oculară este ridicată și creează un risc de glaucom. Totuși, nu orice valoare ridicată înseamnă că boala este prezentă. La unele persoane, nervii care ne permit să vedem nu sunt afectați în ciuda presiunii ridicate, iar această situație se numește hipertensiune oculară. Glaucomul cu tensiune normală: în acest caz, presiunea intraoculară se află în intervalul normal, dar nervii care ne permit să vedem pot fi totuși afectați. De aceea, într-un consult oftalmologic nu este suficientă doar măsurarea presiunii intraoculare. Contează și examinarea nervului optic și testul câmpului vizual.

Cauzele tensiunii oculare crescute

Principalele cauze ale presiunii intraoculare crescute sunt:

• Blocajul canalelor care drenează lichidul din ochi
• Antecedentele familiale de glaucom
• Vârsta de patruzeci de ani și peste
• Diabetul
• Tensiunea arterială crescută (hipertensiunea)
• Tratamentul îndelungat cu corticosteroizi sau medicamentele care conțin corticosteroizi, fie picături, comprimate sau injecții
• Leziunile oculare și anumite afecțiuni oculare

Ce se întâmplă dacă tensiunea oculară crește?

Când tensiunea oculară crește, adesea nu dă niciun simptom și avansează în tăcere. Cu timpul însă, pot apărea următoarele probleme:

• Afectarea nervului optic
• Îngustarea câmpului vizual
• Pierderea vederii dinspre margini spre centru
• Orbire permanentă dacă nu se aplică niciun tratament

De aceea, glaucomul poate fi numit o afecțiune insidioasă, deoarece pierderea vederii se produce atât de treptat încât persoana o observă adesea abia într-un stadiu avansat.

Ce înseamnă tensiunea oculară scăzută?

O presiune intraoculară sub 6 mmHg poate indica anumite probleme ale ochiului:

• O scurgere apărută ulterior, după o leziune a ochiului
• Producția insuficientă de lichid în interiorul ochiului
• Efecte secundare după o operație oculară

Tensiunea oculară scăzută poate presupune un risc de pierdere a vederii la fel de mare ca tensiunea oculară crescută.

Cum se măsoară tensiunea oculară?

Tensiunea oculară se măsoară prin teste efectuate în cabinetele medicilor oftalmologi sau în spitale. Metodele folosite în general sunt:

• Tonometria de aplanație: cea mai importantă metodă standard.
• Tonometria fără contact (cu jet de aer): realizează o măsurare sterilă, fără a atinge ochiul persoanei.
• Dispozitivele portabile: pot fi folosite pentru pacienții cu dizabilități sau bolnavi ori pentru cei care preferă măsurarea la domiciliu.

Deoarece în timpul măsurării se aplică de obicei picături anestezice în ochi, procedura se poate efectua fără durere.

Cine ar trebui să își măsoare tensiunea oculară?

• Deoarece apare mai des la vârste înaintate, persoanele de peste patruzeci de ani ar trebui să își măsoare tensiunea oculară o dată pe an.
• Persoanele cu antecedente familiale de glaucom ar trebui să își măsoare tensiunea mai des, deoarece factorii genetici joacă un rol.
• Pacienții cu diabet și tensiune arterială crescută ar trebui să își măsoare tensiunea oculară la intervale regulate.
• Persoanele care iau corticosteroizi ar trebui să fie sub supraveghere medicală.

Tensiunea oculară ar trebui măsurată în mod regulat.

Cum se tratează tensiunea oculară crescută?

Tratamentul tensiunii oculare crescute variază în funcție de tipul afecțiunii și de situația pacientului:

• Medicamentele, cum ar fi picăturile de ochi: prima opțiune care vine în minte și cea mai ușor de aplicat pentru readucerea presiunii intraoculare la normal.
• Tratamentul cu laser: deschide blocajele canalelor care drenează lichidul din ochi sau ușurează scurgerea lichidului.
• Operația: se aplică în ultimă instanță, atunci când medicamentele și tratamentul cu laser nu sunt suficiente pentru corectarea tensiunii oculare anormale.

Scopul tratamentului este oprirea afectării nervului optic, menținerea ei la minimum și prevenirea pe cât posibil a pierderii vederii. În general, tratamentul continuă toată viața, deoarece simptomele pot reapărea atunci când este întrerupt. Ce cauzează fulgerele de lumină în ochi?