Ce este glaucomul și cum se tratează?

Întrebarea ce este glaucomul se numără printre afecțiunile oculare despre care oamenii vor să afle mai multe. Glaucomul apare atunci când presiunea din interiorul ochiului crește și, ca urmare, nervii optici din partea posterioară a ochiului sunt afectați. Glaucomul este legat de acumularea de lichid în ochi. Dacă apare o problemă în sistemul care drenează acest lichid, presiunea din interiorul ochiului crește constant. Glaucomul este o afecțiune care se descoperă cel mai adesea în timpul consulturilor oftalmologice. Dacă tratamentul este amânat prea mult, urmează pierderea vederii. Glaucomul cu unghi deschis, tipul cel mai frecvent, de obicei nu provoacă simptome; durerea de cap severă, durerea oculară și vederea încețoșată se întâlnesc în închiderea acută a unghiului. Cei mai mulți dintre cei care au această afecțiune nu știu acest lucru, însă, dacă nu este tratată, pot apărea probleme permanente de vedere. Se împarte în două categorii: cu unghi deschis și cu unghi închis. Creșterea lichidului din interiorul ochiului afectează nervii vederii. Când nervii optici sunt afectați, apar anumite simptome. Aceste simptome trebuie luate în serios, iar consulturile oftalmologice trebuie efectuate cu regularitate.

Cum se dezvoltă glaucomul?

Cauza de bază care explică cum se dezvoltă glaucomul este creșterea cantității de lichid din interiorul ochiului. Pe măsură ce acest lichid crește, crește și presiunea internă. Ochiul produce continuu un lichid limpede (umoarea apoasă) care hrănește structurile sale interne. Într-un ochi normal, lichidul curge prin canalele dintre cornee și iris. La persoanele cu glaucom, rezistența din aceste canale crește, lichidul se acumulează în ochi și apasă asupra nervilor optici. Sub această presiune, nervii sunt afectați și apare glaucomul. Persoanele cu antecedente de glaucom în familie au un risc mult mai mare decât celelalte, de aceea controalele regulate sunt importante. Câteva dintre situațiile care creează un risc sunt:

• Existența unor membri ai familiei cu glaucom
• Vârsta de peste patruzeci de ani
• Un unghi de drenaj îngust al ochiului
• Afecțiuni precum migrena și diabetul
• Miopia mare
• Leziunile apărute la nivelul ochiului
• Tensiunea arterială scăzută sau ridicată
• O cornee mai subțire decât ar trebui

Tensiunea oculară normală se situează între 10 și 21 mmHg. Valorile de peste 21 mmHg sunt considerate ridicate și necesită o evaluare pentru glaucom. Deoarece tensiunea oculară se modifică pe parcursul zilei, ea trebuie totuși urmărită cu regularitate.

Care sunt simptomele glaucomului?

Care sunt simptomele glaucomului este un alt subiect despre care se întreabă des. Glaucomul poate fi întâlnit chiar și la nou-născuți și poate apărea și la persoanele de peste patruzeci de ani. Vederea unor halouri în jurul luminilor, durerea de cap, vederea încețoșată și durerea oculară se întâlnesc mai ales în închiderea acută a unghiului. La persoanele cu glaucom cu unghi deschis este posibil ca aceste simptome să nu apară, de aceea controalele regulate sunt importante pentru depistarea și tratamentul precoce. Afecțiunea afectează vederea ochiului. Glaucomul poate apărea la un singur ochi, în timp ce celălalt își îndeplinește funcția normală. Simptomele glaucomului acut cu unghi închis sunt:

• Pupile dilatate
• Înroșirea ochiului
• Durere de cap severă
• Durere oculară severă
• Vederea unor halouri în jurul luminilor
• Greață
• Încețoșarea vederii

Glaucomul poate apărea și în copilărie. Simptomele sunt:

• Mărirea ochiului
• Ochi umezi și lăcrimare
• Înroșirea ochilor
• Durere în ochi

Deoarece simptomele din copilărie pot fi observate mult mai ușor, diagnosticul este mai simplu. Consulturile regulate sunt importante pentru diagnosticarea precoce.

Tipurile de glaucom

Glaucomul este împărțit în două categorii: glaucomul cu unghi îngust sau închis și glaucomul cu unghi deschis.

Glaucomul cu unghi închis

Glaucomul cu unghi îngust sau închis se dezvoltă acut și apare brusc. Unghiul dintre cornee și iris este foarte îngust, iar glaucomul care se formează în această zonă se numește glaucom cu unghi închis. La nivelul pupilelor se pot observa dilatarea sau alte modificări. Glaucomul cu unghi închis se poate manifesta prin durere oculară. Irisul se află foarte aproape de unghiul de drenaj al ochiului, ceea ce poate duce la obstruarea și blocarea completă a acestui unghi. Aceasta se numește glaucom cu unghi închis. În această situație trebuie consultat imediat un medic oftalmolog, iar durerea oculară nu trebuie tratată cu ușurință.

Glaucomul cu unghi deschis

Glaucomul cu unghi deschis este celălalt tip și cel mai frecvent. Apare atunci când lichidul nu este drenat din ochi și în canale se formează un obstacol. Se dezvoltă treptat, nu acut. Lichidul se poate acumula în interiorul ochiului timp de ani de zile și poate apăsa asupra structurii optice. Deoarece glaucomul cu unghi deschis se dezvoltă treptat, nu se face simțit și nu provoacă durere. Este descoperit prin consulturi oftalmologice regulate.

Diagnosticarea glaucomului

Pentru diagnosticarea glaucomului este esențial un consult oftalmologic. Pe lângă faptul că afecțiunea poate fi descoperită la controalele de rutină, prezentarea la medic atunci când apar simptome ușurează și ea depistarea. În timpul consultului oftalmologic, ochiul este examinat cu instrumente speciale. În nervul optic există o zonă formată de vasele din centrul său. Această zonă este examinată cu instrumente speciale, iar dacă există o lărgire a ei, aceasta poate indica glaucomul. Diagnosticul definitiv se pune apoi prin alte metode și începe tratamentul.

Tratamentele pentru glaucom

Tratamentele pentru glaucom variază în funcție de situația fiecărei persoane. Dacă tensiunea oculară nu depășește cu mult limita maximă, se recurge la medicamente. Prin picături aplicate în ochi, presiunea este readusă la normal. Pacientul trebuie urmărit permanent pe durata tratamentului. Dacă presiunea scade la normal cu ajutorul medicamentelor, pacientul continuă să ia acele medicamente toată viața. Dacă presiunea nu scade în ciuda medicamentelor, se recurge la tratamentul cu laser sau la intervenția chirurgicală. Atât în tratamentul medicamentos, cât și în cel chirurgical, scopul principal este scăderea tensiunii oculare a pacientului. Pentru diagnosticarea precoce trebuie efectuate controale regulate, iar simptomele nu trebuie tratate cu ușurință.