Ce este astigmatismul H52.2?

Întrebări precum ce este astigmatismul H52.2 și când apare sunt puse de persoanele afectate de viciul de refracție cunoscut sub numele de astigmatism. Astigmatismul reprezintă incapacitatea luminii de a se focaliza într-un singur punct pe retină, deoarece curbura corneei, suprafața din față a ochiului, sau a cristalinului nu este egală pe toate meridianele ori este neregulată. Acolo unde cristalinul sau corneea nu au o curbură uniformă, apar vicii de refracție. Descris ca viciu de refracție, astigmatismul împiedică focalizarea clară a luminii pe retină și produce o imagine încețoșată. În ICD, Clasificarea internațională a bolilor, astigmatismul este înregistrat cu codul H52.2. Acesta este un cod folosit pentru identificarea astigmatismului.

Cum apare astigmatismul?

Astigmatismul este un viciu de refracție care provoacă vedere încețoșată. Corneea persoanelor cu această afecțiune nu este perfect rotundă. Întrebarea cum apare astigmatismul este cercetată de persoanele care au această afecțiune. Deoarece corneea nu are o curbură uniformă, lumina nu poate fi transmisă corect către celelalte părți ale ochiului și nu poate fi refractată la unghiul potrivit. Fie la distanță, fie de aproape, viciile de refracție duc la încețoșarea vederii, iar vederea încețoșată provoacă, la rândul ei, dureri de cap și oboseală oculară. Astigmatismul poate apărea și pentru că cristalinul, la fel ca și corneea, nu are o curbură uniformă. Astigmatismul este în general o afecțiune oculară ereditară. Apare atunci când pleoapele apasă prea puternic pe partea din față a ochiului sau atunci când a fost efectuată o intervenție chirurgicală care ar putea provoca acest lucru. Apare, de asemenea, în urma unor leziuni și traumatisme ale ochiului și, rar, după operațiile la ochi. Câteva dintre situațiile care provoacă astigmatism sunt:

• Keratoconul
• Factorii genetici
• Complicațiile apărute după operațiile la ochi
• Leziunile ochiului
• Apăsarea prea puternică a pleoapelor pe cornee

Simptomele astigmatismului

Simptomele astigmatismului se manifestă prin mai multe semne clare. Vederea încețoșată la distanță sau de aproape și durerile de ochi ori de cap sunt problemele întâlnite cel mai des. Oboseala oculară apare, de asemenea, foarte frecvent în situațiile în care ochii trebuie folosiți intens. Cele mai frecvente simptome sunt:

• Lăcrimarea ochilor
• Încețoșarea vederii de aproape sau la distanță
• Amețeala și durerea de cap
• Scăderea marcată a vederii pe timp de noapte
• Reflexul de a miji ochii pentru a focaliza vederea
• Oboseala oculară

Dacă este prezent unul sau mai multe dintre aceste simptome, trebuie consultat întotdeauna un medic specialist oftalmolog. Astigmatismul depistat într-un stadiu incipient poate fi ținut sub control cu ochelari și lentile. Pe măsură ce avansează, pot fi necesare dioptrii mai mari. La pacienții potriviți, problema este eliminată prin operația cu laser la ochi, iar la pacienții care nu sunt potriviți pentru laser, prin operația cu lentilă intraoculară torică.

Cum se diagnostichează astigmatismul?

Astigmatismul se diagnostichează printr-un consult oftalmologic complet efectuat de un medic oftalmolog. În timpul consultului se aplică teste precum testul Snellen, care vă măsoară acuitatea vizuală, retinoscopia, care evaluează modul în care ochiul dumneavoastră refractă lumina, și keratometria, care cartografiază curbura corneei. Prin topografia corneeană, forma suprafeței corneei este analizată în detaliu și se stabilesc gradul și tipul astigmatismului. Aceste teste sunt nedureroase și de scurtă durată. Consulturile oftalmologice regulate, în special cele din copilărie, au o mare importanță pentru diagnosticarea precoce a astigmatismului.

Gradele astigmatismului

Gradele astigmatismului sunt folosite pentru a stabili cât de mult este afectată o persoană. Dintre viciile de refracție, astigmatismul se determină cu o unitate de măsură numită dioptrie. Astigmatismul are în general valori cuprinse între 0,25 și 6,00 dioptrii. Aceste valori se măsoară mai precis în timpul unui consult oftalmologic, iar în unele cazuri se întâlnesc dioptrii mai mari. Ele sunt importante pentru măsurarea severității astigmatismului și pentru aplicarea tratamentului potrivit. Gradele sunt analizate în trei categorii.

Astigmatismul de grad mic

Astigmatismul sub 0,75 dioptrii este descris ca fiind de grad mic. La persoanele cu acest grad, problemele de vedere se întâlnesc foarte rar și nu le afectează calitatea vieții sau viața de zi cu zi. Tratamentul cu ochelari sau lentile de contact cu dioptrii mici nu este considerat, în general, necesar.

Astigmatismul moderat

Astigmatismul cuprins între 0,75 și 2,00 dioptrii este descris ca moderat. La aceste niveluri apare încețoșarea atât a vederii de aproape, cât și a celei la distanță. Deoarece vederea încețoșată provoacă amețeală, dureri de cap și oboseală oculară, afectează calitatea vieții persoanei. Pentru focalizarea vederii și evitarea oboselii oculare se recomandă, în general, lentile de contact și ochelari cu dioptrii mici.

Astigmatismul de grad mare

Astigmatismul de peste 2,00 dioptrii este descris ca fiind de grad mare. Astigmatismul mare afectează serios claritatea și calitatea vederii. Obiectele pot începe să pară distorsionate sau ondulate. Pe lângă ochelari și lentile, se recomandă și operația laser LASIK sau operația cu lentilă intraoculară. Dacă nu este tratat, afectează foarte grav calitatea vieții și poate provoca dureri de cap și oboseală oculară mai severe. Uneori astigmatismul nu apare singur. Se întâlnește și împreună cu alte vicii de refracție, precum hipermetropia și miopia. Într-un ochi normal, cristalinul și corneea transmit către retină lumina care trece prin pupilă. Un ochi al cărui cristalin și a cărui cornee nu au curbura corectă nu poate transmite această lumină la unghiul potrivit. Lumina transmisă în spatele sau în fața retinei nu poate fi transmisă clar către creier prin nervii optici.

Tipurile de astigmatism

Tipurile de astigmatism se clasifică altfel decât gradele sale. Ele se împart în categorii diferite în funcție de viciul de refracție al ochiului. Acestea sunt:

• Astigmatismul regulat: tipul întâlnit cel mai des. La acest tip, axele plate ale corneei sau ale cristalinului se află la nouăzeci de grade una față de cealaltă. Poate fi corectat cu laser, ochelari și lentile.
• Astigmatismul neregulat: în acest caz, corneea are mai multe structuri curbe. Nici chiar axele cele mai plate nu sunt poziționate la nouăzeci de grade una față de cealaltă. Deoarece este greu de corectat doar cu ochelari, se pot aplica și metode precum lentilele și lentilele intraoculare.

Astigmatismul poate apărea uneori nu singur, ci împreună cu alte probleme de vedere, precum hipermetropia și miopia.

• Astigmatismul miopic: miopia este un viciu de refracție diagnosticat prin dificultatea de a vedea la distanță. Astigmatismul este un viciu de refracție care poate provoca încețoșare sau distorsiune la orice distanță. Deoarece lumina care ajunge nu poate fi proiectată corect pe retină, astigmatismul miopic implică două puncte focale separate.
• Astigmatismul hipermetropic: în acest caz, ochiul este mai scurt decât ar trebui, astfel încât imaginea își pierde complet claritatea și precizia. O parte din lumina refractată se focalizează pe retină, iar o parte în spatele ei, creând două puncte focale separate. Deoarece ambele puncte focale sunt perturbate, afecțiunea se numește astigmatism hipermetropic.

Aceste situații pot fi corectate prin operație laser, pe lângă lentile de contact și ochelari. Acolo unde nu pot fi corectate complet, se aplică metoda lentilei intraoculare.

Opțiunile de tratament și decizia

Tratamentul astigmatismului se stabilește în funcție de gradul viciului de refracție și de stilul de viață al persoanei. În astigmatismul de grad mic, sub 0,75 dioptrii, de regulă nu este nevoie de tratament. Pentru astigmatismul moderat sunt suficienți ochelarii sau lentilele de contact. În astigmatismul de grad mare se pot alege tratamente laser precum LASIK și PRK sau operația cu lentilă intraoculară (fakică). Tratamentul laser se aplică pacienților de peste optsprezece ani ale căror dioptrii au rămas stabile în ultimul an. Medicul dumneavoastră oftalmolog vă va evalua grosimea corneei, structura ochiului și așteptările și vă va recomanda tratamentul cel mai potrivit pentru dumneavoastră. Fiecare tratament are avantajele și limitele sale.

Întrebări frecvente

Ce înseamnă H52.2 și ține locul unui diagnostic?

H52.2 este un cod de clasificare care desemnează astigmatismul. Pentru un diagnostic sigur și pentru stabilirea gradului este nevoie de un consult.

Astigmatismul dispare complet?

La unele persoane se obține o vedere complet clară cu ochelari sau lentile. Metode precum laserul pot oferi o corecție permanentă la pacienții potriviți. Acest lucru poate varia de la o persoană la alta, așa că adresați-vă medicului dumneavoastră.

Astigmatismul provoacă dureri de cap?

Da, oboseala oculară și durerea de cap pot apărea în situații precum privitul îndelungat la un ecran sau cititul timp îndelungat.

Astigmatismul progresează?

Astigmatismul prezent de la naștere se modifică adesea puțin la majoritatea persoanelor. Poate crește în afecțiuni precum keratoconul, de aceea controalele regulate sunt importante.

Astigmatismul mic (sub 0,75) necesită întotdeauna ochelari?

Nu întotdeauna. Dacă există acuze, ochelarii pot ajuta. Dacă nu există, poate fi suficientă monitorizarea.

Care este diferența dintre astigmatismul regulat și cel neregulat?

În astigmatismul regulat, cele două meridiane principale au un traseu mai ordonat și poate fi corectat mai bine cu ochelari. În astigmatismul neregulat, suprafața corneei este mai neregulată; pot fi necesare lentile speciale sau tratamente suplimentare.

De ce afectează astigmatismul vederea pe timp de noapte?

Când pupila se dilată noaptea, dispersia focalizării poate crește, iar strălucirea și reflexele luminoase pot fi resimțite mai puternic.

Se poate corecta astigmatismul cu laser?

Corecția cu laser este posibilă la candidații potriviți. Măsurători precum grosimea corneei și topografia sunt esențiale pentru decizie. Acest lucru poate varia de la o persoană la alta, așa că adresați-vă medicului dumneavoastră.

Ce este cristalinul ochiului?