Ce cauzează devierea bruscă a ochiului?

Întrebări precum ce cauzează devierea bruscă a ochiului sau cum se tratează aceasta se numără printre cele cu care oamenii se pot confrunta în orice moment al vieții. Devierea bruscă a ochiului poate apărea din numeroase motive de sănătate și poate fi semnul unor probleme fizice sau psihologice. O tulburare la nivelul ochilor poate indica o problemă neurologică sau o tulburare a mușchilor oculari, a conducerii nervoase ori a sistemului vizual. Devierea bruscă a ochiului poate afecta viața unei persoane atât în ceea ce privește calitatea vieții, cât și relațiile cu ceilalți. Ea afectează funcția vederii și, în același timp, încrederea în sine. Situația poate fi mai mult decât un strabism obișnuit. Modificarea formei și a alinierii ochiului poate apărea la un singur ochi sau la ambii. Persoanele care au o deviere a ochiului pot avea, pe lângă vederea dublă, și dureri. Devierea bruscă a ochiului poate apărea la persoane de orice vârstă. La copii apare în general în urma unui traumatism sau a unei probleme de vedere. La persoanele de vârstă mijlocie poate apărea din cauze neurologice, iar la vârstnici apare din cauze precum hipertensiunea arterială, problemele neurologice și diabetul. Sănătatea ochilor contează foarte mult pentru ca vederea să rămână la un nivel sănătos. Ochii noștri se mișcă în aceeași aliniere și în aceeași direcție și focalizează asupra aceluiași punct. În devierea bruscă a ochiului, însă, unul sau ambii ochi se îndreaptă spre puncte de focalizare diferite. Această afecțiune, care împiedică focalizarea asupra unui singur punct, afectează considerabil calitatea vederii. Dacă se observă devierea ochiului la bebeluși, copii sau adulți, este foarte important să consultați prompt un medic oftalmolog. În unele cazuri poate fi necesară și o investigație neurologică.

Cauzele devierii bruște a ochiului

Cauzele devierii bruște a ochiului pot diferi în funcție de grupa de vârstă. La adulți apare adesea într-un mod greu de explicat. Nu orice deviere apare sub un unghi evident. De obicei este observată de alte persoane atunci când persoana privește în depărtare sau fixează un punct, iar devierea este mai clară la focalizarea la distanță. La adulți, bolile însoțite de febră, tulburările nervoase și alte afecțiuni pot provoca devierea ochiului. Afecțiunile neurologice și probleme precum formațiunile din creier pot provoca, de asemenea, strabism. Pentru ca ochii să se miște în toate direcțiile, mușchii trebuie să lucreze în armonie unii cu alții și să aplice o forță suficientă. Devierea ochiului apare atunci când există o problemă la nivelul nervilor care transmit informația către mușchii oculari sau la nivelul centrului din creier care controlează acești mușchi. Factorii genetici pot juca și ei un rol în devierea ochiului, cunoscută sub numele de strabism. Tulburările cromozomiale și hidrocefalia se numără, de asemenea, printre cauze.

Devierea ochiului la bebeluși

Devierea ochiului la bebeluși apare, deși rar. În primele 3 până la 4 luni, cei doi ochi încă învață să lucreze împreună, astfel încât o deviere intermitentă poate fi normală. Deși problemele de acest fel sunt considerate normale în timpul creșterii și dezvoltării bebelușului, consultul la un specialist rămâne important. Pe măsură ce corpul și creierul se dezvoltă, astfel de probleme devin mai rare și dispar. Chiar și atunci când devierea ochiului la bebeluși este considerată normală, consultarea unui medic ca măsură de precauție este cea mai bună cale. Devierea care continuă după luna a 6-a sau care este constantă, precum și devierea care începe brusc la orice vârstă, pot fi semnul unei probleme mai serioase și necesită un consult. Bolile însoțite de febră pot afecta dezvoltarea mușchilor oculari la bebeluși, iar această problemă poate apărea după convulsii și crize.

Devierea ochiului la copii

Devierea ochiului la copii se întâlnește frecvent. Mai ales acolo unde există o dificultate mare de a vedea de aproape sau la distanță, devierea crește proporțional. Ca și la adulți, problema poate apărea la copii din cauze neurologice. Devierea ochiului din copilărie trebuie luată în serios și urmărită de părinți. Atunci când este tratată din timp, gradul devierii scade, iar mușchii oculari revin la starea lor normală înainte să se producă alte daune.

Tipurile de deviere bruscă a ochiului

Tipurile de deviere bruscă a ochiului se clasifică în funcție de cauză. Ochii se pot devia spre interior sau spre exterior și sunt examinați în categorii diferite, în funcție de modul în care a apărut devierea. Tipurile sunt:

• Devierea congenitală a ochiului
• Devierea ochiului apărută la vârsta adultă
• Devierea ochiului cauzată de paralizia unui mușchi
• Devierea ochiului cauzată de un viciu de refracție
• Devierea latentă a ochiului

Devierea ochiului, cunoscută sub numele de strabism, este examinată în trei forme: devierea spre exterior, devierea acomodativă spre interior și devierea spre interior. La vârsta adultă poate apărea din cauza paraliziei musculare, a afecțiunilor nervoase și a altor traumatisme. Devierea spre exterior este cunoscută și ca exotropie. În acest tip, unul sau ambii ochi se pot devia spre exterior. Poate apărea deoarece mușchii sunt slabi sau deoarece mușchii care rotesc ochiul spre exterior lucrează excesiv. Devierea spre interior descrie orientarea ochilor spre nas. Devierea unui singur ochi poate fi observată uneori din cauza ochiului leneș. Acesta este tipul de strabism întâlnit cel mai des la bebeluși.

Diagnosticul devierii bruște a ochiului

Diagnosticul devierii bruște a ochiului se pune în urma unui consult oftalmologic. Acolo unde există antecedente familiale de strabism, diagnosticul va fi mai clar. Diagnosticarea timpurie a afecțiunii contează foarte mult pentru parcursul tratamentului. Strabismul observat în copilărie trebuie tratat întotdeauna, lucru foarte important pentru ca în anii următori să nu apară o deviere mai evidentă.

Tratamentul devierii bruște a ochiului

Tratamentul devierii bruște a ochiului poate varia în funcție de grupa de vârstă. La un adult al cărui ochi s-a deviat brusc, mai întâi se investighează cauza; în funcție de rezultate, se aleg ochelarii cu prismă, o perioadă de așteptare sau intervenția chirurgicală. Atunci când este necesară operația, mușchii oculari sunt ajustați astfel încât ochii să fie aliniați uniform. La copii, abordarea este diferită. Primul pas îl reprezintă ochelarii și, dacă este nevoie, ocluzia (acoperirea unui ochi cu un plasture); în unele tipuri de deviere se pot folosi și exerciții oculare. Dacă aceste tratamente nu dau rezultate, intervenția chirurgicală devine necesară. Dacă devierea ochiului nu este tratată, mai ales la copii, creierul poate începe să ignore (să suprime) imaginea care vine de la ochiul deviat, iar la acel ochi se poate dezvolta ambliopia (ochiul leneș). La adulți, în schimb, devierea care începe brusc provoacă de obicei vedere dublă. Consultarea unui specialist imediat ce este identificat strabismul este cea mai bună cale.

Întrebări frecvente

1. Devierea bruscă a ochiului este temporară?

În unele situații poate fi temporară, apărând din cauze precum stresul, oboseala sau variațiile tensiunii arteriale. Devierea care începe brusc poate fi însă și semnul unei boli a creierului, a nervilor sau a mușchilor oculari. De aceea, trebuie consultat întotdeauna un medic oftalmolog sau un medic neurolog.

2. Exercițiile pentru strabism sunt eficiente?

Exercițiile pentru strabism pot fi de ajutor, mai ales în devierile ușoare și funcționale sau atunci când este prezent și ochiul leneș. Ele nu sunt însă eficiente în toate tipurile de strabism. În strabismul cu unghi mare sau în tulburările structurale este necesar, în general, tratamentul chirurgical. Exercițiile trebuie efectuate întotdeauna sub supravegherea unui specialist.

3. Devierea bruscă a ochiului este periculoasă?

Da, poate fi. Devierea care apare brusc la o persoană care nu a avut niciodată strabism poate fi semnul unor afecțiuni grave, precum bolile cerebrovasculare, tumorile, paralizia unui nerv sau traumatismele. Chiar și atunci când apare din cauze simple, nu trebuie exclusă posibilitatea unei afecțiuni grave subiacente. De aceea, trebuie evaluată întotdeauna de un medic oftalmolog sau de un medic neurolog. Ce lentile folosesc persoanele cu hipermetropie?