Operația de ptoză pentru pleoapa căzută

Operația pentru pleoapa căzută este importantă atât din punct de vedere estetic, cât și pentru a preveni apariția problemelor de vedere. În termeni medicali, căderea pleoapei superioare se numește ptoză: mușchiul care ridică pleoapa superioară este slab sau s-a alungit, iar operația de ptoză repară acest mușchi. În schimb, în blefaroplastie nu se tratează mușchiul: se îndepărtează pielea lăsată în exces și, la nevoie, grăsimea în exces. Cele două pot apărea împreună la aceeași persoană; dacă medicul consideră potrivit, ambele sunt corectate în aceeași operație. Incizia se face în pliul pleoapei, iar cicatricea se estompează în decurs de câteva luni. Blefaroplastia, o procedură diferită de operația de ptoză, se aplică pleoapei inferioare sau superioare. Ridarea pleoapei și căderea ei din cauze precum traumatismele, îmbătrânirea și infecțiile pot duce la umflături și la formarea de pungi. Pentru că operațiile efectuate în scopul îmbunătățirii aspectului fac parte din chirurgia estetică, și această procedură este o formă de chirurgie estetică. Se aplică pentru a scăpa de situații precum lăsarea pleoapelor și formarea pungilor odată cu vârsta sau de urmările unei afecțiuni ori ale unei deformări. La pleoapa superioară pot apărea căderea și ridarea, iar la cea inferioară, pungile. Aceste situații se întâlnesc uneori și din motive genetice.

Pleoapa căzută

Pleoapa căzută este termenul folosit pentru poziția joasă a pleoapei superioare, adică ptoza. Apare din multe cauze diferite. Deși este posibilă la persoane de orice vârstă, în funcție de vârstă, de boli și de factori genetici, se întâlnește cel mai des la pacienții vârstnici. Dobândită sau prezentă de la naștere, poate uneori să obstrucționeze și vederea. Dacă pleoapa căzută nu este tratată, duce la anumite simptome. Printre acestea se pot număra oboseala oculară, restrângerea câmpului vizual și durerea de cap. La pacienții tineri, dacă nu este tratată, poate duce la ochi leneș. Dintre afecțiunile congenitale ale pleoapei superioare, ptoza este cea întâlnită cel mai des. În afară de aceasta, se pot observa și situații precum fuziunea pleoapei, dezvoltarea incompletă a pleoapei și întoarcerea marginilor pleoapei spre interior sau spre exterior.

Simptomele pleoapei căzute

Simptomele pleoapei căzute se manifestă în primul rând vizual. Situația poate fi prezentă de la naștere și se poate forma și împreună cu alte afecțiuni sau odată cu vârsta. Printre simptome se numără:

• Îngustarea considerabilă a câmpului vizual
• Ridicarea sprâncenelor pentru a trage pleoapa în sus, ceea ce se poate transforma într-un tic
• Lăcrimarea excesivă a ochiului sau ochiul uscat
• Fața capătă un aspect mai obosit

Căderea sprâncenelor și a structurii ochilor odată cu vârsta este complet normală. Pungile de sub ochi apar din motive similare. Dacă nu se intervine din timp, aceste simptome avansează și ajung să îngreuneze viața de zi cu zi. De aceea se recomandă tratamentul timpuriu.

De ce se efectuează operația pleoapelor?

Întrebări precum de ce se efectuează operația pleoapelor și ce rezultat aduce sunt cele mai frecvente în rândul celor care doresc operația. Operația de ptoză se efectuează atunci când pleoapa superioară este prea jos pentru că mușchiul care o ridică este slab, îngustează câmpul vizual sau, la copii, pune în pericol dezvoltarea vederii. Blefaroplastia se efectuează atunci când pielea în exces de pe pleoapa superioară sau pungile de sub pleoapa inferioară deranjează, din motive estetice sau pentru că pielea îngustează câmpul vizual. În pregătirea operației trebuie oprite medicamentele care subțiază sângele, trebuie redus fumatul, iar orice medicament luat în mod regulat trebuie comunicat medicului. După operație trebuie purtați ochelari de soare și trebuie evitat efortul fizic intens. Înaintea blefaroplastiei se stabilesc zonele care vor fi îndepărtate. Pliurile naturale ale pleoapei sunt marcate cu un marker și se fac măsurători. Pentru incizie, în timpul operației se folosesc tehnologii cunoscute drept cauter sau bisturiu. În metodele folosite pentru pleoapa inferioară se poate folosi o abordare transconjunctivală sau se poate face o incizie la baza genelor. În operația de ptoză, mușchiul care ridică pleoapa este accesat printr-o incizie în pliul natural al pleoapei sau pe fața internă a pleoapei, apoi este tensionat sau scurtat și reatașat. Înălțimea pleoapei este verificată în timpul operației, astfel încât ambele părți să fie cât mai simetrice. Incizia este apoi închisă cu un fir de sutură fin. În blefaroplastia pleoapei superioare se face o incizie de-a lungul pliului pleoapei, prin care se îndepărtează pielea în exces și, la nevoie, puțin țesut adipos. Mușchiul care ridică pleoapa nu este modificat. Incizia este apoi închisă cu un fir de sutură fin. Pentru pleoapa inferioară se face o incizie sub gene, în partea de jos a ochiului, sau chiar pe fața internă a pleoapei. Prin aceste incizii se îndepărtează pungile de sub ochi. Acolo unde se consideră necesar, se intervine asupra mușchilor din această zonă, iar incizia este închisă.

După operația pentru pleoapa căzută

În perioada de recuperare după operația pentru pleoapa căzută există anumite lucruri de respectat. După operația pleoapelor pot apărea umflături și roșeață timp de trei-patru zile și se poate simți o senzație de arsură. Aceste semne sunt cele mai vizibile în primele zile și se reduc în 1-2 săptămâni, pe măsură ce umflătura se retrage. Prin compresele reci aplicate după procedură, această umflătură poate fi redusă la minimum. Firele de sutură sunt verificate regulat și se aplică pansamente. Folosirea pansamentului se încheie în trei zile de la operație, iar firele de sutură se scot în 5-10 zile, în funcție de situația pacientului. Pentru că incizia este plasată în pliul natural al pleoapei, cicatricea se află în acest pliu și se estompează în decurs de câteva luni. Vă puteți relua activitățile zilnice în câteva zile, iar viața socială și sportul după 1-2 săptămâni. Operația pleoapelor are riscuri, ca orice operație. Efectuată de specialiști, nivelul de risc este foarte scăzut. Spațiul în care are loc trebuie să fie întotdeauna steril, iar chirurgul care o efectuează trebuie să fie specialist. Cele mai frecvente efecte secundare, naturale și temporare, sunt umflarea și roșeața zonei tratate. Totuși, dacă pacientul își neglijează pansamentele sau apare o infecție, recuperarea devine considerabil mai dificilă. Sângerările severe sau efectele secundare care amenință vederea țin de situații foarte extreme. După operația de ptoză, pleoapa poate ajunge ocazional puțin prea sus sau prea jos; acest lucru poate fi corectat la nevoie. În mâini atente și experimentate, este o operație simplă. Operația se poate efectua în orice anotimp. După operație, ochiul trebuie protejat de soare. După blefaroplastie, pielea se poate lăsa din nou de-a lungul anilor; de aceea, la persoanele cu pielea mai puțin elastică și la persoanele vârstnice, operația poate fi repetată după câțiva ani.

Întrebări frecvente

Este dificilă operația pentru pleoapa căzută?

Se efectuează de obicei sub anestezie locală și durează una-două ore. În mâini experimentate este o operație sigură.

Rămâne vreun semn după operație?

Inciziile se fac de-a lungul liniilor naturale. Cicatricea se află în pliul pleoapei; poate fi vizibilă în primele săptămâni și se estompează în decurs de câteva luni.

Cât durează recuperarea?

Umflătura și vânătăile sunt cele mai vizibile în primele zile și se reduc în 1-2 săptămâni. Vă puteți relua activitățile zilnice în câteva zile, iar viața socială și sportul după 1-2 săptămâni.

Este nevoie de o nouă operație?

În funcție de vârstă și de structura pielii, poate fi nevoie din nou de-a lungul anilor.

Se efectuează la copii?

Da. În ptoza congenitală, operația se amână de obicei până la vârsta de 3-4 ani; dacă pleoapa acoperă pupila și blochează vederea, se face mai devreme, pentru a preveni ochiul leneș. Ce cauzează usturimea ochilor?