Ce este hemeralopia (orbul găinilor)?

Întrebarea ce este hemeralopia (orbul găinilor) îi preocupă pe mulți oameni. Hemeralopia este mai degrabă un simptom decât o boală în sine, iar una dintre cauzele sale principale este retinita pigmentară. Această afecțiune genetică afectează, în perioada ei timpurie, celulele retiniene care asigură focalizarea și vederea pe timp de noapte. În retină există celule numite bastonașe, iar hemeralopia apare ca urmare a pierderii acestor celule. Pe măsură ce hemeralopia avansează, urmează pierderea celulelor numite conuri, care asigură vederea la lumina zilei. În stadiile finale, pacientul nu își mai poate desfășura viața de zi cu zi și suferă o pierdere a vederii. Hemeralopia apare atunci când celulele din retină, care percep lumina și o transmit nervului optic, suferă leziuni sau se deformează. Deoarece această afecțiune se moștenește, căsătoriile între rude, în special, o declanșează. Deși vârsta la care apare hemeralopia diferă de la o persoană la alta, ea poate apărea și la o vârstă foarte fragedă. Hemeralopia are forme genetice care evoluează diferit în funcție de sex, iar unele subtipuri se întâlnesc mai des sau mai sever la bărbați. Evoluția afecțiunii pacientului variază în funcție de foarte mulți factori. Unele persoane dezvoltă o pierdere gravă a vederii într-un stadiu avansat, altele nu; orbirea completă este rară. Modul în care avansează variază în funcție de istoricul familial. Dacă se știe cum a evoluat afecțiunea la membrii familiei cu hemeralopie, devine posibil să se facă predicții și să se ia măsuri în consecință.

Cauzele hemeralopiei

Cauzele hemeralopiei sunt diverse; în retinita pigmentară ele sunt genetice. Este important să fiți consultat de medici specialiști pentru a stabili situația care provoacă tulburarea de vedere. De asemenea, istoricul afecțiunii în familie trebuie investigat întotdeauna. Deoarece istoricul genetic este extrem de important, situații precum căsătoria între rude cresc riscul de apariție a hemeralopiei. Hemeralopia poate apărea și la persoanele cu un deficit sever de vitamina A, iar afecțiuni precum cataracta și miopia mare o pot provoca, de asemenea. Odată ce au apărut simptomele, este important să mergeți imediat la un medic specialist oftalmolog pentru a ajunge la un diagnostic sigur. Deși nu este posibilă prevenirea completă a acestei afecțiuni sau eliminarea ei totală, atunci când apar alte afecțiuni, acestea pot fi tratate.

Simptomele hemeralopiei

Simptomele hemeralopiei pot apărea în diverse perioade. Primul semn este, în general, vederea mai slabă pe timp de noapte. În unele situații, examinarea fizică nu arată nimic, în timp ce alteori afecțiunea se poate manifesta prin dificultatea de a vedea noaptea. Pacientul se adaptează foarte greu la întuneric. De exemplu, când trece dintr-o zonă luminată într-una întunecată, ochii nu se pot adapta imediat. Mai întâi are nevoie de puțin timp pentru a se obișnui cu situația. Acest proces de adaptare există și la persoanele fără această afecțiune. La persoanele cu hemeralopie, însă, această perioadă este mult peste normal. Pe măsură ce pierderea celulelor de tip bastonaș crește, semnele încep să apară și la examinările fizice. În timp ce în primele stadii ale afecțiunii nu se constată nicio modificare fizică, în stadiile avansate persoana începe să își piardă capacitatea de a vedea noaptea. În stadiile următoare apare situația numită pierderea vederii periferice. În acest stadiu, oamenii încep să vadă ca și cum s-ar uita printr-un binoclu. În stadiile finale apare pierderea vederii centrale. În aceste stadii avansate, afecțiunea poate duce la o pierdere gravă a vederii. Tratamentul și diagnosticul sunt însă importante în fiecare stadiu. Cele mai frecvente simptome ale hemeralopiei sunt următoarele:

• Câmpul vizual se îngustează foarte mult. Imaginea din centru poate fi încă distinsă, dar zonele din jurul centrului par negre. În unele situații s-ar putea să nu fie văzute deloc.
• Apare o sensibilitate destul de intensă la lumină.
• În stadiile avansate, vederea la lumina zilei devine treptat și ea mai dificilă.
• Noaptea se vede mult mai puțin decât ziua.

Diagnosticul hemeralopiei

Diagnosticul hemeralopiei este important în fiecare stadiu. Odată ce au apărut simptomele, trebuie consultat întotdeauna un medic și efectuate testul câmpului vizual și testele ERG. Datorită acestor teste se poate pune un diagnostic sigur de hemeralopie. Prin testul câmpului vizual se măsoară cât de bine vede o persoană zonele aflate în câmpul său vizual, dar în afara punctului central de focalizare. În timpul testului se pot folosi metode precum anumite obiecte și lumina. Această procedură nu implică anestezie sau medicamente. Nimic din testele efectuate nu poate provoca durere. La testul ERG se aplică electrozi în jurul ochiului și pe față. Astfel se fac măsurătorile ochiului. În timpul acestei proceduri se poate simți un disconfort extrem de ușor. Testul are două tipuri diferite, care pot fi aplicate în scopuri diferite. Prin aceste teste se vede dacă există o pierdere a vederii în stadii mai avansate. Dacă în familie există un istoric al afecțiunii, ea poate fi depistată ușor în stadiile incipiente datorită acestor teste.

Tratamentul hemeralopiei

Tratamentul hemeralopiei depinde de cauză. Hemeralopia cauzată de deficitul de vitamina A sau de cataractă poate fi tratată: deficitul se corectează, iar cataracta se îndepărtează prin operație. Retinita pigmentară nu are un tratament definitiv; există o terapie genică aprobată doar pentru un anumit tip genetic (o mutație a genei RPE65). Cercetările privind terapia genică și implanturile retiniene pentru celelalte tipuri continuă. Deoarece problemele la care poate duce afecțiunea, precum cataracta și edemul macular, pot fi tratate, controalele regulate sunt importante. Persoanele cu această afecțiune trebuie să evite tutunul, alcoolul și obiceiurile similare. Pe lângă aceasta, se recomandă o alimentație echilibrată, care să conțină vitamina A și antioxidanți; suplimentele în doze mari trebuie luate doar sub supravegherea medicului. Pentru afecțiunile care nu au un tratament definitiv există multe metode alternative de tratament. Printre ele se numără chirurgia vasculară și acupunctura. Deși din când în când sunt recomandate tratamente pe bază de plante, niciuna dintre aceste căi alternative nu are vreun efect. Cercetările privind ochiul bionic și terapia genică pentru persoanele aflate în stadiul final al hemeralopiei sunt încă în desfășurare. Deoarece retinita pigmentară este o afecțiune genetică, ea se poate transmite de la mamă sau de la tată la copil. Acest lucru se întâmplă mai des mai ales în căsătoriile între rude. Persoanele cu hemeralopie pot conduce dacă vederea lor pe timp de zi este suficientă, dar condusul pe întuneric și pe timp de noapte nu este recomandat. Datorită progreselor pe care tehnologia le face de la o zi la alta, în anii următori sunt așteptate noi dezvoltări în tratament. Ce este pahimetria?

Întrebări frecvente

Hemeralopia se termină întotdeauna cu orbire?

Nu, nu evoluează la fel la toți pacienții. La unele persoane, o capacitate limitată de a vedea se poate păstra toată viața.

Există un tratament pentru această afecțiune?

Tratamentul depinde de cauză. Hemeralopia cauzată de deficitul de vitamina A sau de cataractă poate fi tratată. Retinita pigmentară nu are un tratament definitiv; există o terapie genică aprobată doar pentru tipul cauzat de o mutație a genei RPE65, iar pentru celelalte tipuri cercetările continuă.

La ce vârstă începe hemeralopia?

Depinde de tipul genetic. La unele persoane poate apărea în copilărie, iar la altele la vârsta de adult tânăr.

Alimentația influențează evoluția afecțiunii?

Se recomandă o alimentație echilibrată, care să conțină vitamina A și antioxidanți, deși aceasta nu este un tratament definitiv.

Poate conduce o persoană cu hemeralopie?

Poate conduce dacă vederea sa este suficientă în timpul zilei, deși condusul pe întuneric și pe timp de noapte nu este recomandat.